Este o satira ce postuleaza ca angajatii cei mai incapabili trebuie avansati in pozitii manageriale astfel incat sa ii impiedice sa mai strice relatiile cu clientii companiei.

Principiul este larg aplicabil mai ales daca il extindem la situatiile in care anumiti angajati nu pot fi concediati din varii motive (au o anumita putere datorita unor relatii, exercita voluntar sau nu un santaj afectiv, cultura organizationala nu permite concedieri, etc) dar organizatia cauta sa ii indeparteze din posturile critice unde acestia nu fac performanta chiar cu riscul "promovarii" (gen: consilier, manager fara portofoliu, responsabil cu calitatea, etc). Prin aceasta miscare se considera ca oamenii incompetenti sunt indepartati de partea executiva astfel incat "sa nu mai incurce lucrurile". Unii manageri recunosc in cercuri restranse ca aceasta este o solutie de compromis dar se apara aratand ca este "dictata" de interesele firmei. Din pacate aceasta "solutie" genereaza efecte secundare notabile, printre care si scaderea dramatica a moralului altor categorii de angajati.

Acesti oameni "promovati disciplinar" nu isi gasesc cu usurinta un sens profesional iar organizatia trebuie sa rezolve alte categorii de probleme ce sunt astfel create. Pe de alta parte acest compromis se intalneste destul de des. Guy Kavasachi de la Apple Computer considera ca "exista doua tipuri de companii: acelea care recunosc ca sunt exact ca Dilbert si altele care sunt de asemenea ca Dilbert dar nu stiu inca acest lucru".

Concepte corelate: Fenomenul Dilbert, Principiul lui Peter