Sunt acei factori sau conditii care conduc la luarea unor decizii eronate si de care decidentii ori nu isi dau seama in mod constient ori nu le recunosc ca avand o importanta exagerata in luarea unor decizii.
Putem mentiona unele cauze frecvente ale esuarii deciziilor datorita capcanelor decizionale:
Dorinte si perceptii - unii manageri iau in seama doar acele categorii de informatii care se potrivesc perceptiei sau dorintelor lor: sunt mai indreptatiti sa creada ca „avem o reusita de piata pentru ca am luat masurile juste” si nu ca „am avut noroc sau ca este un succes pasager”. De asemenea mai usor catalogheaza ca fiind „gresit” comportamentul unui angajat care nu este apreciat decat al unuia care este „simpatic” si care mai are nevoie de o sansa!
Iluzia aceluiasi punct de vedere – sunt frecvente cauzele in care managerii considera ca daca lor li se pare ca o decizie este logica si evidenta, ea este vazuta astfel si de catre alte categorii de personal – din aceasta cauza considera ca o astfel de decizie nu mai trebuie explicata sau argumentata si nici macar nu mai sunt necesare alte pareri!
Inertii decizionale - este mai probabil ca un manager sa ia o decizie „pe fuga” fara a analiza consecintele daca inaintea respectivei decizii a fost fortat sa ia alte decizii la fel de rapid. Tot la aceasta categorie putem exemplifica cazurile frecvente in care fara a se face analize sau evaluari suplimentare, se sprijina decizii de investii mai vechi, pe considerentul ca: „daca tot am investit atat de mult doar nu o sa ne oprim acum”.
Oboseala decizionala, rigiditatea, cultura organizatiei – in aceasta categorie putem evidentia acele situatii in care nici macar nu se mai analizeaza argumentele sau informatiile pentru luarea unei decizii si se renunta la un curs de actiune inca din faza de idee: „Nu s-a inventat aici”, „Nu putem face noi asa ceva”, „Daca altii mai destepti nu s-au gandit la asa ceva....”, „Avem alte prioritati”. „Nu putem sa ne comparam cu firmele mari”, etc.
Atentatul la imagine - managerii iau cu preponderenta acele decizii care sunt in spiritul ideii ca „asa trebuie sa se poarte un manager” si evita deciziile care i-ar pune in lumina nefavorabila.
Trebuie inteles contextul de aplicare al termenului de „capcana decizionala”! Este vorba de acele decizii luate in „conditii normale”, de manageri „normali”. Nu este capcana decizională situatia cand decidentul, de exemplu, nu a avut suficiente informatii in momentul deciziei – de fapt deciziile se iau preponderent in conditii de incertitudine! De asemenea este impropriu sa vorbim de capcane decizionale in situatiile in care decidentii au unele tare de personalitate (o structura paranoida sau labila) , nu au competente manageriale sau au un stil impropriu de luarea deciziilor (gen: tergiverseaza, nu lasa pe altii sa participe la decizii, etc). Nu putem vorbi de capcane decizionale in conditii de conflict sau cand managerii sunt obligati sa se gandeasca la solutii de compormis - de exemplu cand managerii trebuie sa ia cu preponderenta acele decizii care satisfac si sindicatele si clientii si actionarii.
Concepte corelate: paradoxul Abilene, gandire de grup.
