Principiul lui Pareto ne arata ca exista foarte multe situatii in care 80% dintre consecinte sunt provocate de 20% dintre cauze.
Vilfredo Pareto, economist francez a descoperit ca in Italia (in sec XIX) 80% dintre proprietati sunt detinute de doar 20% din populatie. Ulterior Joseph Juran, (roman emigrat in America) a introdus principiul si in teoriile manageriale. Legea lui Pareto o intalnim frecvent in management si in mai toate tipurile de afaceri, de exemplu:
Bineinteles ca nu trebuie sa intelegem aceste raporturi in cifre absolute. Ideea de baza este ca „ cea mai mare parte din rezultate se datoreaza unui set redus dar foarte important de resurse ” – reciproca fiind valabila.
Dincole de aspectul de butada al legii Pareto, impactul asupra programelor de crestere a eficientei manageriale este major: atat consultantii cat si managerii se concentreaza primordial asupra formulei de maximizare a eficientei: respectiv identificarea acelor 20% din factorii majori care ne asigura cea mai mare parte din rezultate. Pe de alta este bine sa fiti atenti si la „capcanele principiului Pareto”: de exemplu eliminarea a 80% din activitatea ineficienta este un lucru dezirabil dar asta nu inseamna ca doar 20% din personal produce 80% din rezultate. Nu sunt verificate nici afirmatiile care sugereaza ca 20% din cheltuielile de publicitate aduc 80% din clienti!
Din alt punct de vedere, e putin probabil sa fim multumiti doar cu 80% rezultate. Ar fi dezastruos pentru o firma ca doar 80% din clienti sai sa fie satisfacuti.
Din punctul nostru de vedere cea mai importanta concluzie a principiului Pareto ramane ideea concentrarii pe cresterea productivitatii si nu cresterea efortului sau a resurselor; pe ideea selectivitatii necesarului de efort in loc de amplificarea acestuia in atingerea unor obiective.
Atentie! Unele lucrari prezinta principul Pareto ca fiind acelasi lucru cu eficienta Pareto sau optimum Pareto. Confuzia se datoreaza faptului ca au acelasi autor la baza dar se refera la lucruri diferite!
