Managementul stiintific pleaca de la premise matematice si ingineresti. Conceptul a fost propus de Frederick Winslow Taylor, la inceputul secolului XX si a fost dezvoltat in lucrarea “Principiile managementului stiintific”. Taylor arata ca “pentru a se realiza un management stiintific este nevoie sa fie stabilite o serie de reguli, legi si formule care sa inlocuiasca judecata fiecarui individ in parte dar care pot fi folosite efectiv numai dupa ce au fost consemnate oficial”.
Cateva din preceptele managementului stiintific:
Ceva mai recent, se considera ca pe baza unui management stiintific s-ar putea construi pentru fiecare aspect organizational modele de tip “daca – atunci”, sau, ca nu numai deciziile dar si procesele organizationale pot fi modelate matematic... ba chiar se considera ca poate fi calculata si... cantitatea de satisfactie pe care o va resimti un angajat in functie de marimea salariului... Este evident ca unele din aceste precepte le reintalnim si acum in unele sisteme de management al performantei sau in sistemele de salarizare in functie de obiective / vanzari, etc.
Desi a fost puternic contestat inca de la jumatatea secolului trecut, roadele managementului stiintific se pot regasi astazi in domenii cum ar fi ergonomia sau in modelarea deciziilor asistate de calculator - cu precadere in sistemele informatizate de tip “enterprise”. Sunt unele functii, departamente sau zone ale organizatiei unde este absolut necesar un management stiintific cum ar fi de exemplu in departamentele de productie, unde masinile functioneaza pe baza unor parametri bine documentati, unde sunt necesare interventii tehnologice de mare finete sau pentru conservarea compozitiei chimice a unor substante, in firme unde frecventa unor interventii trebuie sa fie incadrata in parametri foarte stricti cum ar fi hranirea animalelor, in pomicultura si horticultura, etc.
Atentie ! Nu trebuie confundat managementul modern cu cel stiintific. Managementul stiintific considera componenta umana un factor predictibil, lucru care il consideram exagerat de optimist. Firmele moderne pot utiliza managementul stiintific doar cel mult ca o anexa a sistemului managerial deoarece el nu este designat sa opereaze cu concepte cum ar fi: creativitate organizationala, valorizarea muncii, marketing intern, leadership, echipe autoconduse, etc.
Managementul stiintific a fost un model teoretic aplicat cu destula eficienta in prima jumatate a secolului trecut, in perioada expansiunii industriale si a inaltei diviziuni a muncii. Chiar daca in viitor ne putem reintalni cu unele precepte de baza ale acestuia, ceea ce putem afirma cu tarie este ca managementul modern nu este stiintific.
