O metafora cu referire la tendinta naturala a oamenilor de a se opune schimbarii.

Scoica se deplaseaza pana in momentul in care isi gaseste un loc in care sa se stabileasca, loc in care se deschide si se fixeaza definitiv. Conceptul este propus de Manfred Kets de Vries care analizeaza impactul acestui sindrom asupra liderilor si efectele dramatice ce sunt resimtite de companiile cu astfel de lideri (in cartea “The Leadership Mystique”). Autorul considera ca acest sindrom este foarte des intalnit si trage un semnal de alarma in directia acelor companii ai caror lideri “se culca pe laurii victoriei” si nu mai sunt dispusi la schimbari.

Firme ca IBM, Eastern Kodak, DEC, dupa o perioada de succese neintrerupte s-au prabusit intr-un mod dramatic datorita unor lideri care au cazut prada autosuficientei. Vries concluzioneaza ca o reteta sigura de insucces este sa ai o perioada de timp un succes neintrerupt!

Dupa opinia noastra, daca liderul este cuprins de sindromul scoicii, acesta se va extinde rapid in organizatie, prin feed-back-uri de intarire, provocand rigiditate in toate compartimentele ei. Liderul va deveni el insusi victima a rigiditatii pe care a instituit-o fara sa vrea agravand astfel cercul vicios care se formeaza.

Concepte corelate: paradoxul lui Icar, oboseala schimbarii.